Există un paradox ciudat despre ozon. Ani la rând am fost învățați să-l protejăm: „salvați stratul de ozon!”, „atenție la gaura din ozon!”. Și totuși, în zilele toride de vară, același cuvânt, ozon, descrie unul dintre cei mai insidioși poluanți pe care îi respiri zilnic, chiar acolo, la nivelul străzii.

Cum poate aceeași moleculă să fie și erou, și inamic? Răspunsul ține de un singur lucru: altitudinea. Iar diferența dintre „ozonul bun” de sus și „ozonul rău” de jos îți afectează direct plămânii în fiecare după-amiază însorită de iulie. Hai să lămurim povestea acestui poluant invizibil despre care, în mod ciudat, aproape nimeni nu vorbește.

Ozonul bun vs. ozonul rău: aceeași moleculă, două destine
Ozonul este o moleculă formată din trei atomi de oxigen, iar locul în care se află schimbă totul.
Sus, în stratosferă (la 15–40 km altitudine), ozonul este scutul nostru: reține radiațiile ultraviolete biologic nocive din lumina solară. Acesta este „ozonul bun”, cel pe care campaniile ecologice ne îndeamnă să-l protejăm.
Jos, în troposferă (la nivelul solului, unde trăim și respirăm), ozonul devine un poluant care afectează sănătatea publică și natura. Acesta este „ozonul rău” — sau ozonul troposferic. Este exact aerul pe care îl tragem în piept.
Cum se formează ozonul troposferic (și de ce iubește vara)
Iată un detaliu esențial: ozonul de la nivelul solului nu este emis direct de mașini sau fabrici. El este un poluant secundar, adică se „fabrică” în aer.
Rețeta este simplă și are nevoie de trei ingrediente:

  1. Oxizi de azot (NOx) - proveniți în principal din traficul auto și activitățile industriale.
  2. Compuși organici volatili (COV) -  din evaporarea combustibililor, solvenți, produse chimice
  3. Lumina solară puternică - catalizatorul care declanșează reacția.

Când acești precursori se întâlnesc sub un soare arzător, are loc o reacție fotochimică care produce ozon. De aceea concentrația de ozon la nivelul solului crește în special în zilele cu radiații ultraviolete intense și temperaturi caniculare.

Practic: cu cât e mai cald și mai însorit, cu atât se „gătește” mai mult ozon în aerul orașului. Iar specialiștii avertizează că probabilitatea mai mare a valurilor de căldură va duce, cel mai probabil, la creșterea vârfurilor concentrației de ozon la nivelul solului.

Pe termen scurt
Expunerea pe termen scurt la ozon este asociată cu simptome respiratorii, funcție pulmonară redusă și inflamație a căilor respiratorii. În practică, asta înseamnă tuse, senzație de iritație în gât și piept, dificultăți de respirație și o capacitate redusă de efort fizic.

Pe termen lung
Expunerea pe termen lung este legată de agravarea astmului bronșic și de o incidență crescută a accidentelor vasculare cerebrale. Mai mult, rapoarte globale arată că expunerea la poluarea cu ozon favorizează inflamația sistemică, crescând riscul de infarct și AVC în rândul populației vulnerabile.

Cine este cel mai expus
Nu toți suntem afectați la fel. Persoanele cele mai vulnerabile la efectele ozonului sunt copiii, vârstnicii și persoanele cu afecțiuni respiratorii preexistente (astm, BPOC). Plămânii copiilor și ai vârstnicilor sunt mult mai sensibili la stresul oxidativ provocat de acest gaz.

Cât de „legal” este aerul pe care îl respiri
Există și un cadru de reglementare. În Uniunea Europeană, Directiva 2008/50/CE stabilește o valoare-țintă pentru protecția sănătății umane: media zilnică maximă pe 8 ore nu ar trebui să depășească 120 μg/m³, prag care nu ar trebui depășit de mai mult de 25 de ori pe an (în medie pe trei ani).

Realitatea? În 2020, doar 19% dintre stațiile de monitorizare a ozonului din Europa au atins obiectivul pe termen lung. Cu alte cuvinte, în multe orașe europene, inclusiv din România, aerul depășește frecvent pragul considerat sigur. În România, calitatea aerului este monitorizată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM).

Ce poți face concret: ghid practic de protecție

1. Verifică indicele calității aerului
Înainte de activități în aer liber, consultă indicele de calitate a aerului pentru zona ta (ANPM publică date din stațiile de monitorizare, iar diverse aplicații afișează valorile pentru ozon). E cel mai simplu mod de a ști când să fii precaut.

2. Evită efortul fizic la prânz și după-amiaza
Aici e cheia. Specialiștii recomandă să nu faci sport în aer liber la prânz sau după-amiaza, când concentrația de ozon atinge vârful. Mută alergarea, ciclismul sau jocul copiilor afară pe dimineața devreme sau seara târziu, când nivelurile scad.

3. Protejează grupurile vulnerabile
Dacă ai copii mici, vârstnici sau persoane cu astm în familie, limitează expunerea lor în orele de vârf ale zilelor caniculare. Plămânii lor sunt cei mai sensibili.

4. Fă din casă un refugiu

În zilele cu poluare ridicată, ține ferestrele închise în intervalul critic de după-amiază și aerisește dimineața. Aerul condiționat și un purificator cu filtru contribuie la menținerea unui aer interior mai curat.

5. Redu-ți propria contribuție
Ozonul se naște din traficul și emisiile noastre. Mersul pe jos, bicicleta, transportul public sau evitarea deplasărilor inutile cu mașina în zilele caniculare ajută — colectiv — la reducerea precursorilor de ozon.

6. Redu sursele de compuși organici volatili în interior
Vara, când temperaturile sunt ridicate, anumite produse pot elibera mai ușor compuși organici volatili. Este bine să folosești cu atenție spray-uri, solvenți, odorizante puternice, vopsele, lacuri, produse de curățenie agresive sau parfumuri de cameră.Alege produse cu emisii reduse, folosește-le în spații bine ventilate și evită combinația dintre multe produse chimice, căldură și aerisire slabă.
Chiar dacă ozonul troposferic este în principal o problemă de aer exterior, calitatea aerului interior contează enorm pentru confortul zilnic.

Concluzie: poluantul invizibil al verii merită luat în serios
Ozonul troposferic nu arată ca un nor de fum și nu se simte ca praful pe mobilă. Tocmai de aceea trece atât de ușor neobservat. Dar în zilele fierbinți și însorite, când orașul respiră greu, iar aerul pare nemișcat, acest poluant poate deveni o parte importantă a problemei.
Nu trebuie să trăim vara cu teamă, ci cu mai multă informare. Să știm diferența dintre ozonul bun și ozonul rău. Să verificăm calitatea aerului, nu doar temperatura. Să planificăm activitățile intense la ore mai potrivite. Să alegem corect aparatele pentru aerul interior. Să nu confundăm „miroase a curat” cu „este sigur de respirat”.

Așadar, data viitoare când soarele arde și orașul fierbe, amintește-ți: nu doar căldura e problema. Respiră deștept și ai grijă de plămânii tăi!

Notă: Acest articol are scop informativ și educativ. Dacă suferi de o afecțiune respiratorie sau cardiovasculară, discută cu medicul tău despre măsurile de protecție potrivite în perioadele cu poluare ridicată.